Bucuriile sunt rare si de scurta durata, sperantele se infiripa si sunt poi risipite de jucatori, antrenori, conducatori...
Am un deja-vu. Retraiesc momentele de trista amintire le retrogradarii, si incep sa constientizez ca acestea sunt tot mai apropiate. Nu ma face sa ma simt prea bine, insa sunt tot mai convins ca ne vom reafunda in mocirla esaloanelor inferioare, de unde nu stiu daca ne va mai scoate cineva curand.
Nu vreau sa pic in capcana celor care il injura necontenit pe Mititelu. Ma uit la echipa favorita, la stadion sau la televizor cu emotie si traiesc din plin esecurile sau victoriile, dar ramanand constient ca totul a devenit un business, ca schimbarile sau chiar evolutiile sunt dictate de interese financiare... Nu pot sa inteleg insa ce logica te determina sa schimbi un lucru care merge bine, fara a da nici un semn ca se va altera curand ?!
Si nu pot sa nu rememorez "refuzul" practic (pentru ca nonsalanta cu care s-a aruncat la gunoi o sansa imensa, de mult asteptata) de aparticipa in cupele europene, indepartarea lui Nicolo Napoli, alungarea de la echipa a lui Bornescu, Stoica si Gangioveanu (cu iesiri din scena frumos regizate, in favoarea oficialilor Craiovei), politica dezastruoasa a transferurilor si, nu in ultimul rand, decizii cel putin hilare ale bancii tehnice precum trecerea pe linie moarta a lui Wobay sau Rose, titulari de drept sezonul trecut.
Raman cu speranta ca toti se vor trezi, chiar de la urmatoarea etapa, si ca va incepe campionatul si pentru Universitatea Craiova. Pana atunci, avem azi o noua sansa sa mergem mai departe intr-o competitie care asigura accesul facil la competiile europene. Mai sunt trei meciuri, si daca nu comva mai avem vreo polita de platit, cred ca ne-ar sta bine cu primul trofeu cucerit dupa sezonul 1992-1993.
Ce ziceti, baieti, ne bagam si noi?
